Din analele muzicii

Vreau să îmi explice şi mie cineva care-i faza cu Horia Brenciu. De cînd pula mea ascultă lumea Horia Brenciu? Cînd am plecat la munte acum două săptămîni totul era ok (bine, în măsura în care totul poate fi ok într-o ţară în care încă se mai plînge după Mădălina Manole) şi acum Facebook-ul e plin de clipuri Horia Brenciu.

Îşi mai aduce cineva aminte de păduchele ăsta? Prezenta Robingo, Tip Top Minitop, Kiki Riki Miki, Gong Show şi alte astfel de emisiuni culturale. El, Romică Ţociu şi Cornel Palade, Feriţi-vă de Măgăruş, Rişti şi Câştigi, Dan Negru, Surprize Surprize, Mircea Radu şi toate lucrurile care mi-au umplut weekendurile copilăriei de flegme în colţul gurii. El şi-a dat seama acum că e cazul să revină între ştirile reclamele de la ProTV şi stadionul naţional plin de gropi şi să cînte.

Coperta următorului bootleg

Păduche care acum o arde ca un fel de hipster întîrziat, cu eşarfă şi pălărie la 40 de ani, cu versuri de clasa a V-a  ("cînd eşti cu mine şi mă simt bine, fac ce-mi spune inima / marea-i albastră, tu eşti frumoasă, asta-mi spune inima") şi dume de Trăsniţi în NATO. Şi-a mai chemat şi o armată de ghei ca să-i facă teasere. Nici nu vreau să mă gîndesc ce teasere au făcut apoi, după filmări, în camera din spate.

Horia Brenciu, acest nou Ducu Bertzi al muzicii pop, care abia aşteaptă să fie chemat la Festivalul Berii din Craiova şi Sărbătoarea Stîncilor de Piatră din Teiuş şi care probabil în vreo 5 ani îşi va scrie autobiografia în care prezintă o copilărie tristă şi-un drum greu către succes.

Muie.