Diferenţa dintre Blogspot şi WordPress

Mi-am tras domeniu şi am hotărît, cu ocazia asta, să mai curăţ puţin blogul. Am şters linkuri vechi, ce duceau către pagini care nu mai existau sau bloguri pe care nu a mai fost postat nimic de peste şase luni şi am zis, în sfîrşit, să fac trecerea la WordPress. De ce? Pentru că mereu mi s-a părut mai profi.

În timp ce Blogger (Blogspot) e uşor de manevrat şi practic orice adolescentă puberă poate să-şi verse hormonii şi frustrările pe un blog roz cu fluturaşi, WordPress parcă e mai aşa, anti-idioţi. Aici poţi să setezi mai multe chestii (cel puţin în ce priveşte postarea) şi-ţi poţi organiza mai bine conţinutul. Cu alte cuvinte, Blogspot e simplu, basic, dar cam butucănos şi neşlefuit în timp ce WordPress e mai rafinat şi profesionist, cu mai multe reglaje şi opţiuni.

Şi totul ar fi perfect, dacă n-ar fi administrat de muişti. Să explicăm.

Ca să faci trecerea de pe Blogspot pe domeniul propriu poţi ori să cumperi unul prin ei (10 dolari pe an) ori să-ţi iei tu unul independent şi să muţi conţinutul pe el (cu tot cu redirecţionare de la vechiul link, de care se ocupă ei). Cel mai ieftin domeniu pe piaţă (.com, că .ro sînt muişti, dar despre asta altă dată) e vreo 5 dolari pe an, aproape moca. Deci cu 5 coco ţi-ai mutat frumos blogul pe un domeniu şi poţi s-o arzi boiereşte.

La WordPress stă altfel treaba. Ca să iei un domeniu prin ei costă 17 dolari pe an (diferenţă mică, bineînţeles) dar - şi aici vine partea mişto - dacă ai domeniul tău gata cumpărat, mai trebuie să le dai lor 12 dolari pe an. Pentru ce? Că nu-ţi oferă nimic în plus, platforma rămîne la fel şi suportul virtual (domeniul) e al tău, gata cumpărat, nu ţi-l dau ei. E ca şi cum ai cumpăra apartamentul da' ai plăti şi chirie.

Şi n-ar fi asta problema, că te pişi pe ei de 12 dolari pe an pînă la urmă. Nici la cum arată blogul nu te lasă să te joci prea mult. Desigur, ai de ales dintre vreo 100 şi ceva de template-uri moca (alea plătite, care arată ceeeva mai bine, costă de la 65 de dolari în sus), dar o dată ce ai ales un template nu poţi schimba decît (în cel mai bun caz) background-ul şi imaginea din header. Dacă vrei să-l mai modifici (să umbli la fonturi, culori etc) trebuie să mai dai 30 de dolari pe an (subliniază ei acolo că asta înseamnă 8 cenţi pe zi, să arate cît de îngăduitori sînt) pentru upgrade-ul Custom Design, doar ca să-ţi schimbi culoarea titlului blogului, de exemplu, în caz că are contrast naşpa cu poza din spate.

Pe Blogspot poţi să te joci cu toate măgăriile astea, poţi să schimbi culoarea / fontul la cam tot ce vrei (titlu, descriere, linkuri, capuri de rubrică, data postării) plus alte chestii care, dacă vrei să nu te doară ochiu', contează.

În concluzie, WordPress, deşi e mai profi în ce priveştea postarea, lasă de dorit la aranjarea layout-ului şi e cam măgărie în ce priveşte banii. Blogspot rămîne în continuare mai neşlefuit, dar dacă lucrezi cît de cît pe o temă, s-ar putea să fii mai mulţumit.

Luaţi şi-o poză cu Bukowski, dă-vă dracu':

Singurul cosmonaut român vorbeşte despre droguri

Ştire în Adevărul: Singurul român care a zburat vreodată în spaţiul cosmic vine la Iaşi să vorbească despre droguri.

Numai mie mi se pare amuzant? Treaba asta mă pune pe gînduri. Omul chiar a zburat în cosmos sau doar a luat nişte ciuperci cu LSD şi votcă şi "a zburat" prin sufragerie? Adică aşa:

Şi apoi vine declaraţia prefectului, care ne lămureşte:

"Domnul Prunariu va pleda pentru drogurile şi toate substanţele periculoase. Joi se va întîlni cu tineri şi oameni cu astfel de probleme."

Serios? Va pleda? Adică va susţine drogurile şi "substanţele periculoase"? Mişto, asta e o întîlnire pe care nu vreau s-o ratez.

Să mă piş pe ochelarii cu ramă groasă

Cu părere de rău constat că nu mai sînt locuri de ieşit şi băut pentru un om decent. Şi prin om decent mă refer la omul normal, care vrea să bea între şase şi paişpe beri fără să fie deranjat de hipsteri şi muzică de căcat. Singurele locuri cît de cît ok se închid devreme (12, 1, maxim 2, în zilele bune) pentru că nu au clienţi că, vorba aia, toţi se duc unde-s multe tipe, poate dă norocul peste ei şi se îmbată una prea tare şi-i arată o bucă la baie.

Am fost aseară într-un loc din ăsta în ideea că măcar pot să beau ca omul pînă la 6 dimineaţa şi era poponăreală maximă. Oameni care îmi aduc aminte că cu cîţiva ani în urmă erau rocări fioroşi acum o ardeau la eşarfă şi dansuri dubioase pe tentativa aia de muzică numită dubstep. Numa' ochelari cu ramă groasă şi, mai nou, încep să fie la modă hainele cu model vechi (care nu e vechi, e vintage decît). Numa' pişaţi, cum ar spune un tovarăş.

Chiar dacă erau ceeva mai jegoase, prefer oricînd crîşmele de acum cinci, şase ani, unde puteai să bei fără să asculţi orice labă de muzică se ascultă acum. Unde puteai să stai pe bancă mai mult de zece minute fără să-ţi vină să pocneşti pe cineva. Unde puteai să adormi cu capul pe masă fără riscul de a te trezi în mijlocul unei conversaţii despre "cît de genial(ă) e noul gadget / ultima aplicaţie de la Apple". Unde stătea patronul cu barul deschis şi pînă la 12 a doua zi dacă aveai bani şi coaie să bei pînă la ora aia.

Din păcate, chestiile astea-s acum mai rare ca hipsterii fără poze cu pahare de cafea de la Starbucks.

Alte veşti bune, ca să nu fie postarea prea scurtă:

- în urma ultimului recensămînt, populaţia României a scăzut cu 2.638.038 de locuitori faţă de 2002. Populaţia de ţigani (declaraţi, numai) a crescut cu aproximativ 30%.


- în ce priveşte intenţiile de vot ale cetăţenilor, Partidul Poporului (ăla al lu' Dan Diaconescu) e pe locul al treilea, cu 12 procente.




A, şi mă piş şi pe Skrillex, acest Marilyn Manson al muzicii electronice.

Despre prost gust

Făcusem o intrare specială la „neam-prost” pe dicţionarul urban pentru postarea asta, dar încă aşteaptă să fie moderată.

Aşa că o să explic aici ce înseamnă să fii neam-prost. Neam-prost înseamnă să îţi placă Mircea Badea. Să îl urmăreşti cu interes şi să crezi că „le zice bine”. Să ai impresia că „are tupeu că se ia de Băsescu” şi că „dacă ar fi mai mulţi ca el ar merge toate mai bine în ţara asta”.

Neam-prost eşti dacă nu-ţi dai seama ce meltean obosit e de fapt, că doar joacă un rol la care să rîdă ţăranii şi să se simtă bine şi inteligenţi că „le vorbeşte cineva ca de la egal” şi că le împărtăşeşte „ideile”. Tot neam-prost eşti şi dacă ţi se pare mişto că vorbeşte cu „prietene” sau că face glume şi analogii (adică comparaţii) accesibile în emisiune, pe care le înţelegi şi te fac să rîzi aşa în sinea ta, dar doar în sinea ta, ca să pari mai inteligent că nu rîzi cu voce tare, să te audă şi ceilalţi membri din familia ta idioată.

Eşti şi mai neam-prost dacă ţi se pare inteligentă replica „trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”, o expresie atît de ieftină, lipsită de haz şi conţinut încît am un junghi cerebral de fiecare dată cînd o aud. La fel de neam-prost eşti dacă îl vezi pe Badea ca fiind un fin analist politic, care „ştie ce se întîmplă în ţara asta” şi ale cărui comentarii „politice” sînt altceva, orice mai mult decît un tabloid ieftin pentru proşti.

Dar cel mai de prost gust este să fii Mircea Badea şi să faci ceasuri cu numele şi semnătura ta, în ediţie limitată, ca să pară fin şi sublim şi să se simtă special ţăranul care cumpără unul şi să spui că „protestează distins împotriva banalităţii”.

Parcă şi văd cum umblă ghiolbanul pe stradă, cu ceasul lui Mircea Badea, roşu cu negru, ca adidaşii băieţaşilor de acum vreo 10 ani, mîndru că face parte dintr-o comunitate aleasă. Ceasul pe care scrie fin „Trăim în România bla bla labă” şi îi arată cum îi mănîncă lui asta timpul. Ceasul cu semnătura maestrului pe spate.

„După care ne vom recunoaşte pe stradă şi vom schimba impresii ca între cunoscători.” Ca între melteni, adică.

A, şi costă 13 milioane unul. Acum, Mircea Badea ştie că tot cam pe-acolo sînt şi salariile celor care-l urmăresc şi admiră, dar în acelaşi timp e conştient şi de faptul că-s ţărani obosiţi care dau bani pe chestii scumpe şi care li se pare lor că arată frumos, doar ca să se laude cu ele. Ăia cu uşi frumoase şi igrasie în casă, cu telefon de 10 milioane dar care n-au credit, cu maşină scumpă dar se calicesc la 10 lei la benzină, îi ştiţi.

Apropo, ştie cineva bancul cu timpul?

Autişti Anonimi

Încă o postare din categoria „hai să facem mişto de proştii de pe Internet”.

Mai nou e la modă să fii Anonim. Anonymous. Era şi înainte semi-la modă, dar acum, de cînd cu scandalurile SOPA / PIPA şi ACTA, toţi pulifricii şi toate pizdulicile care ascultă Lady Gaga pe YouTube sau se şmecheresc pe 9gag că-l urăsc pe Justin Bieber sînt revoluţionari, rebeli, legiune, Anonim. Ei luptă împotriva sistemului, ei dau jos guverne corupte, ei asigură libertatea Interneţilor prin firea lor independentă şi nonconformistă, ei dau share la clipuri semnate Anonymous pe Facebook şi îşi pun poze cu măşti Guy Fawkes la profil.

Nu ştiu cum să spun asta să răsune cît mai clar în capetele voastre seci: nu ajutaţi cu absolut nimic pe nimeni, nu schimbaţi nimic, nu salvaţi nici un Internet iar existenţa voastră pe Pâmînt e la fel de relevantă şi semnificativă ca o aluniţă pe curul meu. 'piş pe legiunea voastră.

Rasa umană dezamăgeşte din nou

Pentru toate urîtele care se udă pe melodia asta:



N-o să vă fută nimeni, staţi liniştite.

Şi, da, faptul că melodia asta a făcut 125 de milioane de vizualizări în jumătate de an este încă o dovadă clară a faptului că oamenii sînt oi.

Sînteţi proşti, staţi jos.

Pumnii mei minte nu are

Revolta asta a fost din start eşuată. A pornit de la nişte oameni care n-au înţeles care-a fost şpilul cu sistemul de urgenţe propus de reforma în sănătate şi s-au apucat să „salveze SMURD-ul” şi pe Raed Arafat (cînd, ironic, tocmai omul pe care-l „salvau” încerca să le explice că nu s-a pus niciodată problema desfinţării SMURD-ului). E un interviu cu el pe contul de YouTube al HotNews-ului în care explică chestiile astea, pentru cine vrea să se dumirească. A pornit de la nişte oameni care nici nu prea ştiau pe cine susţin de fapt.

A degenerat apoi în proteste de stradă. Adică treaba cu Arafat a fost un fel de cireaşă de pe tort, românul s-a enervat, a zis „gata, nu se mai poate” şi a ieşit din casă să dea cu piatra. Dar cine a ieşit?

Problema la noi nu este protestul în sine, ci cum şi cine îl face. Cei mai mulţi dintre cei care au ieşit să se bată cu piatra în piept şi în cap n-au ce face acasă, au chef de scandal, sînt microbişti ofticaţi pe jandarmi - care caută un motiv, oricare, să se mai bată puţin cu ei - puşti rebeli şi teribilişti şi aşa mai departe. Oameni care nu şi-au dat seama că protestul ăsta a fost de fapt o chestie bine planificată de către opoziţie, care acum se foloseşte de nervii acumulaţi de ei pentru a-şi face jocurile.

Mai sînt cei cu salarii sau pensii foarte mici şi cu adevărat disperaţi, cu ei n-am nimic. Aceia-s oameni trişti, de care chiar mi-e milă. Oameni care ies azi la protest, dar mai devreme se trezesc mîine dacă vine Vanghelie şi le dă două kilograme de mălai. De ce? Pentru că sînt disperaţi, nu mai au de ales. Pe ei nu-i critic sau condamn.

Dar, per total, protestele astea sînt duse de oameni care habar n-au ce vor. Oameni care nu înţeleg că protestele îndelungate duc la destabilizarea economiei (care şi-aşa e varză) - lucru care ar fi ok ca factor de risc dacă am avea ulterior garanţia unei îmbunătăţiri; dar care îmbunătăţire? Să vină USL-ul? Nu - oameni care nici măcar nu ştiu diferenţa între revoltă şi revoluţie. Nu va avea loc nici o revoluţie, copii, staţi voi liniştiţi.




Noi nu avem lideri. Cînd vom avea un lider de mişcări inteligent, care să iasă şi să spună „bă, ieşim, protestăm pentru treburile astea”, şi să ofere o listă concretă, viabilă, de lucruri şi schimbări care se pot face, poate-l vor urma şi alţi oameni care vor să schimbe cu adevărat ceva în România, nu doar să iasă la o bătaie mică în weekend, aşa, de plictiseală. Oameni pentru care schimbarea nu înseamnă doar „Băsescu ieşi afară din ţară că eşti urît şi chior”, sau care aruncă cu pietre în jandarmi, că e mişto, e cool să fii „revoluţionar", iar apoi cînd îşi iau pulane peste ochi strigă „fără violenţă!". Păi, hotărîţi-vă, ori protestăm paşnic, ori nu.

Subliniez, o listă concretă şi viabilă, adică de lucruri care chiar se pot face. Că dacă ieşi în stradă şi spui că vrei să se reformeze Guvernul, nu se adună ăia, se iau de coadă şi se dau singuri afară. „Coaie, nu ne mai vrea lumea, gata, tre' să plecăm". Se fac nişte schimbări de faţadă, să prostească populaţia şi-aşa îndobitocită, şi treaba merge mai departe.

***

Pentru retardaţii care n-au înţeles ce-am scris pînă aici şi o să se apuce de cur în sus că sînt pro-Băsescu sau anti mişcări de stradă. Dimpotrivă, cînd m-am întors în ţară duminică seara şi am auzit ce se întîmplă pe-aici, chiar m-am bucurat. După ce am văzut cum stau de fapt lucrurile, mi-a trecut.

După toată chestia asta, nu rămîn decît cu un sentiment amar de regret. De ce? Pentru că toată energia asta acumulată în ultimii ani şi degajată în aceste cîteva zile a fost fix degeaba. Un fel de labă. Aveam nevoie de o revoltă? Da. Dar nu aşa.

Va rezolva ceva? În cazul optim (pentru protestatari), abdicarea preşedintelui şi alegeri anticipate. Cine o să vină la conducere? USL-ul (mariajul între PSD şi PNL). Cum bine spunea cineva, de la Revoluţie încoace au fost toate partidele politice la conducere, în toate combinaţiile posibile. Ce s-a schimbat? Tot prost o ducem. Cine crede cu adevărat că aşa se va produce schimbarea habar n-are cum funcţionează un sistem politic. În Libya trebuia înlocuit Gaddafi, în decembrie ’89 Ceauşescu. La noi întreaga clasa politică şi un sistem corupt sînt problemele, nu doar Băsescu. El e doar unul din mulţi căcănari. Pică el, vine altul. Alt partid, aceleaşi metehne. Nu o să pice toţi corupţii din toate partidele. Neam.

Cum s-ar spune, FAIL.

P.S.: În caz că n-aţi auzit pe la televizor, e criză economică. Mondială. Nu o ducem noi rău. O duce toată lumea rău. S-a nimerit să fie partidul ăsta la guvernare acum şi să tragă ponoasele. Dacă era PSD-ul sau PNL-ul credeţi că era mai bine? Sau Dan Diaconescu sau Becali? Din nou, nu ţin cu Băsescu, nu ţin cu nimeni. Doar expun nişte realităţi.

P.P.S.: Nu ţin cu jandarmii, în caz că asta se înţelege. Orice om cu bun simţ ştie că sînt animale proaste. Am acelaşi respect pentru Poliţie şi Jandarmerie pe care îl am pentru rîie şi Lady Gaga. Şi pateu vegetal.

Încă un P.S. şi vă las: m-a amuzat teribil azi că Mazăre a sărit ca eroul să susţină protestatarii, să le pună corturi, „ca să bea şi ei un ceai acolo". Şi acum toţi îl ridică în slăvi, că vai ce primar simţitor şi care ţine cu populaţia. Nici nu mai stau să comentez despre asta.

Later edit: doamnelor şi domnilor, am găsit cel mai mişto (da, mişto) clip de la "revoluţie". Două ţigănci au ieşit şi ele în stradă, dar nu ca să dea jos Guvernul, ci ca să-i susţină pe protestatari. Cu seminţe şi alune. La un moment dat una, cînd vede că toţi din jurul ei strigă, îşi adaptează şi ea reclama după public: „Jos Băsescu, hai seminţe!". Cu adevărat de nepreţuit. Deci uitaţi-o pe-aia cu protestele care destabilizează economia, că aparent înfloresc alte ramuri ale acesteia.